Proteine

Proteinele sunt substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în celulele tuturor organismelor vii în proporție de peste 50% din greutatea uscată. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, în care secvența acestora este codificată de către o genă. Fiecare proteină are secvența ei unică de aminoacizi, determinată de secvența nucleotidică a genei.

Rol

Rol

Datorită compoziției, fiind formate exclusiv din aminoacizi, se întâlnesc alături de alți compuși importanți de tipul polizaharidelor, lipidelor și acizilor nucleici începând cu structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote și terminând cu omul. Practic nu se concepe viață fără proteine. Proteinele pot fi enzime care catalizează diferite reacții biochimice în organism, altele pot juca un rol important în menținerea integrității celulare (proteinele din peretele celular), în răspunsul imun și autoimun al organismului.

Nutriția

Nutriția

Majoritatea micro organismelor și plantelor pot sintetiza toți cei 20 aminoacizi standard, în timp ce organismele animale obțin anumiți aminoacizi din dietă (aminoacizii esențiali). Enzime cheie, cum ar fi de exemplu aspartat kinaza, enzimă care catalizează prima etapă în sinteza aminoacizilor lisină, metionină și treonină din acidul aspartic, nu sunt prezente în organismele de tip animal. La aceste organisme aminoacizii se obțin prin consumul hranei conținând proteine. Proteinele ingerate sunt supuse acțiunii acidului clorhidric din stomac și acțiunii enzimelor numite proteaze, proces în urma căruia lanțurile proteice sunt scindate (denaturate). Ingestia aminoacizilor esențiali este foarte importantă pentru sănătatea organismului, deoarece fără acești aminoacizi nu se poate desfășura sinteza proteinelor necesare organismului. De asemenea, aminoacizii sunt o sursă importantă de azot; unii aminoacizi nu sunt utilizați direct în sinteza proteică, ci sunt introduși în procesul de gluconeogeneză, proces prin care organismul asigură necesarul de glucoză în perioadele de înfometare (mai ales proteienele aflate în mușchi).

Tipuri de proteine

Tipuri de proteine

În funcție de compoziția lor chimică ele pot fi clasificate în:

Holoproteine cu următoarele clase de proteine

Proteine globulare (sferoproteine) sunt de regulă substanțe solubile în apă sau în soluții saline:

protaminele, histonele, prolaminele, gluteinele, globulinele, albuminele.

Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice regnului animal, cu rol de susținere, protecție și rezistență mecanică:

colagenul, cheratina și elastina.

Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt constituite din o parte proteică și o parte prostetică; în funcție de această grupare se pot clasifica astfel:
– Glicoproteine
– Lipoproteine
– Nucleoproteine

Aminoacizi standard
Din punct de vedere chimic, proteinele sunt heteropolimeri constituiți din 20 de L-α aminoacizi (așa numiții aminoacizi standard, vezi tabelul), în care grupările carboxil se pot combina cu grupările amino formînd legături peptidice și rezultând lanțurile peptidice. Aminoacizii standard au proprietăți variate, proprietăți care sunt direct responsabile de structura tridimensională a proteinei, dar și de proprietățile acesteia.

Pentru mai multe informatii

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Protein%C4%83#Rol

Alanină

Despre

Alanine (Ala) denumită și acidul 2-aminopropanoic este un aminoacid neesențial, care se găsește sub forma a 2 izomeri: L-alanina și D-alanina. L-alanina este printre cei mai utilizați în sinteza proteinelor, în timp ce D-alanina a fost identificată în peretele celulelor bacteriene.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Alanin%C4%83

Arginină

Despre

Arginina (prescurtare Arg sau R) este un aminoacid necesar pentru funcționarea în bune condiții a glandei hipofize. Împreună cu fenilalanina, ornitina și alte substanțe cu acțiune neurologică, arginina este indispensabilă pentru sinteza hormonului de creștere al acestei glande. Necesarul de arginină este ceva mai mare la bărbați pentru că lichidul seminal conține în cantitate de aproximativ 80% acest aminoacid, iar deficitul poate duce la sterilitate.

Acțiune
Printre rolurile acestui aminoacid în organism, se pot număra: mărirea cantității de spermă, mărirea imunității naturale și ajutorul în vindecarea rănilor. De asemenea, aceasta permite metabolizarea depozitelor de lipide din organism și tonifică țesutul muscular. Asigură vioiciune fizică și mentală.

S-a demonstrat că Arginina ajută la producerea hormonului de creștere (GH) de către glanda pituitară. Hormonul de creștere promovează un anabolism natural și sănătos în tot organismul, ajutând la sinteza proteinelor în celule. Datorită rolului reparator al țesuturilor afectate, arginina ajută la repararea rănilor și a oaselor.

Surse de arginină
Acest aminoacid se poate găsi în stare naturală în nuci, ciocolată, floricele de porumb, dulciuri pe bază de gelatină, orezul brun, făină de ovăz, stafide, semințe de susan și floarea soarelui, pâinea integrală și alte alimente bogate în proteine.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arginin%C4%83

Asparagină

Despre

Asparagina (prescurtată Asn sau N) este un α-aminoacid neesențial. [1] Conține două grupări aminice, -NH2, și are formula generală C4H8N2O3. [2]

Codonii săi sunt AAU și AAC

Asparagina a fost izolată în anul 1806 din sucul de sparanghel, de unde a fost preluată și denumirea, de către Pierre Jean Robiquet și Louis Nicolas Vauquelin, devenind astfel primul aminoacid care a fost izolat din surse naturale.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asparagin%C4%83

Aspartat

Despre

Acidul aspartic (abreviat Asp sau D), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni. Codonii sai sunt GAU și GAC. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Aspartatul, baza conjugata a acidului aspartic, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în potențarea pe termen lung (LTP) și este important în procesele de învățare și memorie, deși într-o măsură mult mică decât glutamatul. Acidul aspartic a fost descoperit în 1827 de către Plisson, atunci când acesta a fiert sparanghel (de unde și vine numele acidului) în soluție bazică concentrată.

 

Rol
Aspartatul este un aminoacid ne-esențial la mamifere, fiind sintetizat pornind de la oxaloacetat prin transaminare.

-Este un metabolit din ciclul ureei, rezultând din ornitină și citrulină.

– În plante și microorganisme, aspartatul este precursorul mai multor aminoacizi, inclusiv patru care sunt esențiali pentru om: metionina, treonina, izoleucina, și lizina.
-Neurotransmițător excitator; acționează asupra receptorilor NMDA, dar are efecte mai slabe decât glutamatul;
-Gluconeogeneză (sinteza glucozei);
-Sistemul navetă malat-aspartat (glicoliză);
-Sinteza bazelor purinice.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_aspartic

Cisteină

Despre

Cisteina (prescurtată CyS sau C) este un α-aminoacid neesențial. Cisteina este implicată în protecția organismului, activând globulele albe și în vindecarea rănilor. [3] Este folosit și ca aditiv alimentar, având numărul E920.

Codonii săi sunt UGU și UGC.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cistein%C4%83

Acid glutamic

Despre

Acidul glutamic (abreviat ca Glu), este un cetoacid (acid carboxilic cu grupă cetonă), fiind unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni. Codonii sai sunt AGA și GAG. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Glutamatul, baza conjugată a acidului glutamic, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în potențarea pe termen lung (LTP) și este important în procesele de învățare și memorie.

Funcții
Metabolism
Glutamatul (ionul provenit de la acidul glutamic) este o substanță importanta în metabolismul celular. Un proces esențial în degradarea aminoacizilor reprezinta transaminarea, în care gruparea amino a unui aminoacid este transferată unui α-cetoacid, reacție catalizată de transaminaze. Reacția poate fi generalizata astfel: R1-NH2 + R2-C=O ⇌ R1-C=O + R2-NH2

Unul din cei mai frecvenți α-cetoacizi este α-cetoglutaratul, un intermediar în ciclul acidului citric. Transaminarea α-cetoglutaratului dă glutamat, iar din reactie rezulta un α-cetoacid care este adesea util în alte procese metabolice (combustibil sau substrat pentru unele procesele metabolice) Exemple:

Alanină + α-cetoglutarat ⇌ piruvat + glutamat
Aspartat + α-cetoglutarat ⇌ oxaloacetat + glutamat
Atât piruvatul, cât și oxaloacetatul sunt substanțe importante în metabolismul celular, contribuind ca substraturi sau intermediari în procese fundamentale, cum ar fi glicoliza, gluconeogeneza, ciclul Krebs.

Glutamatul joacă, de asemenea, un rol important în eliminarea excesului de azot din organism. Glutamat este supus dezaminării oxidative, reacție catalizată de glutamat-dehidrogenaza, după cum urmează

glutamat + H2O + NADP+ → α-cetoglutarat + NADPH + NH3 + H+
Amoniac (ca de amoniu), este apoi excretat predominant sub formă de uree, sintetizată în ficat. Transamination poate, astfel, să fie legată de dezaminare, care să permită în mod eficient de azot de la grupurile de amino de aminoacizi pentru a fi eliminate, prin intermediul glutamat ca un intermediar și, în cele din urmă eliminat din corp în formă de uree.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_glutamic

Glutamină

Despre

Glutamina (prescurtată Gln sau Q) este un α-aminoacid neesențial. [1] Asemănător acidului glutamic, glutamina ajută la eliminarea toxinelor produse de organism în urma proceselor metabolice. [1]

Codonii săi sunt CAA și CAG.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Glutamin%C4%83

Glicină

Despre

Glicina (abreviată ca Gly), este unul din cei 20 de aminoacizi proteinogeni. Codonii săi sunt GGU, GGC, GGA și GGG. Glicina este cel mai mic aminoacid și, de asemenea, singurul aminoacid ne-chiral. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Glicocolatul, baza conjugată a glicinei, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în inhibiție la nivelul SNC. Glicina a fost descoperită în 1820 prin fierberea gelatinei în acid sulfuric.

Rol

proteinogen;
Intră în structura glutationului;
Precursor al porfirinelor, a creatinei, al acidului uric;
Conjugă acizii biliari, formând glicocolați;
Participă la formarea hemului;
Rol inhibitor la nivelul măduvei spinării;
Sinteza 5,10-metilentetrahidrofolatului, care intervine apoi în diverse reacții enzimatice (sinteza timidinei).

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Glicin%C4%83

Histidină

Despre

Histidina (prescurtată His sau H) este un α-aminoacid ce are în compoziția sa o grupă funcțională imidazol. Este un aminoacid esențial pentru toate mamiferele și este un precursor al histaminei (această este eliberată de celulele din sistemul imunitar în timpul reacțiilor alergice).

Codonii săi sunt CAU și CAC.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Histidin%C4%83

Isoleucină

Despre

L’isoleucine (abréviations IUPACIUBMB : Ile et I) est un acide α-aminé dont l’énantiomère L est l’un des 22 acides aminés protéinogènes, et l’un des 9 acides aminés essentiels pour l’homme. Elle est codée sur les ARN messagers par les codons AUU, AUC et AUA. Elle forme un résidu apolaire aliphatique dans les protéines. De plus, l’isoleucine est un acide aminé glucoformateur ainsi qu’un cétoformateur; c’est-à-dire que sa dégradation peut former des glucides en passant par le cycle de Krebs ou former des corps cétoniques à partir de l’acétyl-coA créé par sa dégradation.

Sursa:

https://fr.wikipedia.org/wiki/Isoleucine

Leucină

Despre

Leucina (abrevierea Leu) este un aminoacid esențial, hidrofob, cu formula generală HO2CCH(NH2)CH2CH(CH3)2. Codonii săi sunt UUA, UUG, CUU, CUC, CUA și CUG.

Leucina este folosită în special de către ficat, țesutul adipos și cel musculos. Aceasta încetinește degradarea țesutului muscular mărind sinteza proteinelor musculare. De asemenea, este prezentă în cantități relativ mari în lână și hemoglobină (~15%). Leucina este necesară pentru creșterea optimă la copii și menținerea echilibrului de azot la adulți. De asemenea, joacă un rol în refacerea țesuturilor osos și muscular, precum și a pielii, după o leziune.

Se găsește în cantități mari în soia, alune și ovăz.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Leucin%C4%83

Lizină

Despre

Lizina (prescurtată Lys sau K)  este un α-aminoacid esențial cu formula chimică HO2CCH(NH2)(CH2)4NH2. Intră în componența majorității proteinelor din corpul uman și are un rol important în absorbția calciului.  Codonii săi sunt AAA și AAG.

Lizina se găsește într-o varietate foarte mare de alimente bogate în proteine, de aceea deficitul de lizină este rar.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lizin%C4%83

Metionină

Despre

Metionina (prescurtată Met sau M) este un α-aminoacid alifatic cu formula chimică HO2CCH(NH2)CH2CH2SCH3. Este un aminoacid esențial pentru toate animalele, și are în compoziția sa și elementul sulf.

Acest aminoacid este un intermediar în sinteza fosfolipidelor.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Metionin%C4%83

Fenilalanină

Despre

Fenilalanina (prescurtată Phe sau F) este un α-aminoacid aromatic cu formula chimică C6H5CH2CH(NH2)COOH. Fenilalanina prezintă două forme posibile: L-fenilalanina (cea naturală) și D-fenilalanina (care este sintetizată artificial). Este un aminoacid esențial polar.

Codonii L-fenilalaninei sunt UUU și UUC.

Tulburarea metabolismului fenilalaninei determină o boală gravă numită fenilcetonurie.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fenilalanin%C4%83

Prolină

Despre

Prolina (prescurtată Pro sau P) este un α-aminoacid alifatic, fiind un aminoacid neesențial, deoarece poate fi sintetizat de către corpul uman. Este produs din acidul glutamic și intră în componența colagenului.

Codonii săi sunt CCU, CCC, CCA și CCG.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Prolin%C4%83

Serină

Despre

Serina (prescurtată Ser sau S) este un aminoacid esențial [1] ce se găsește în Gliadina din grâu 0.1%, edestina din cânepă 6.3%, 6% în insulină, în proteine musculare 5.7% iar în albumina din serul bovin 4.23% (calculat in procente, în raport cu conținutul procentual al azotunului proteic de 16%).

Serina poate fi considerată produs de substituție al alaninei. Serina a fost izolată pentru prima dată în anul 1865 din produsele de hidroliză ale proteinelor de către Cramer și structura ei a fost stabilită de E. Fischer în 1902, care reușește să o sintetizeze în laborator. Este un aminoacid cu o mare răspândire în macromoleculele proteice și se găsește în mari cantități în fibroină.

Serina se întâlnește, de asemenea, în unele produse și sub formă de ester fosforic, fosfoserina izolată din hidrolizatele acide ale cazeinei de către lipman, în anul 1933. Poziția grupării fosforice în cazeina naturală nu se cunoaște cu precizie. Se presupune că în această proteină există legături N-fosforice, care în cursul hidrolizei migrează cu formarea de legături O-fostorice. Fosfoserina a fost identificată și în unele enzime (fosforilaza, fosfoglucomutaza) și în histone, din care a fost izolată prin electroforeză, după hidroliză.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Serin%C4%83#Propriet%C4%83%C8%9Bi

Treonină

Despre

Treonina (prescurtată Thr sau T) este un α-aminoacid esențial polar cu formula chimică HO2CCH(NH2)CH(OH)CH3. Treonina are un rol important în sprijinirea sistemului imunitar, participând la producerea anticorpilor.  Codonii săi sunt ACU, ACA, ACC și ACG.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Treonin%C4%83

Triptofan

Despre

Acest aminoacid este cunoscut ca fiind esenţial în biosinteza enzimelor, proteinelor, serotoninei (neurotransmiţător), melatoninei (neurohormon), vitaminei B3 etc.

Triptofanul este folosit pentru tratarea insomniei, anxietăţii, depresiei şi sindromului premenstrual. Este folosit şi ca suport pentru persoanele care încearcă să renunţe la fumat.

Acest aminoacid este un foarte bun somnifer natural pentru că favorizează biosinteza serotoninei şi a melatoninei.

Triptofanul poate diminua durerile cronice şi poate influenţa pozitiv comportamentul obsesiv, violent, impulsiv şi dependenţa.

Sursa:

http://cesamancam.ro/triptofan.html

Tirosină

Despre

tirosina (abreviadamente Tyr ou Y) ou 4-hidroxifenilalanina, é un dos 20 aminoácidos que forman parte das proteínas. É un α-aminoácido cunha cadea lateral formada por un CH2 unido a un grupo fenol, o que fai que sexa unha cadea lateral cíclica aromática cun grupo OH, que lle dá carácter polar neutro.

Os seus codóns son o UAC e UAU. É un aminoácido proteinoxénico non esencial. O seu nome procede do grego tyri, que significa queixo, xa que foi descuberta en 1846 polo químico alemán Justus von Liebig na proteína caseína do queixo. O seu grupo funcional denomínase tirosil.

Sursa:

https://gl.wikipedia.org/wiki/Tirosina

Valină

Despre

Valina este unul dintre aminoacizii esențiali care, împreună cu aminoacizii neesențiali, participă la formarea proteinelor. A fost pentru prima dată obținută de Hermann Emil Fischer în 1901. Se găsește în produse lactate și în pește.

Proprietăți chimice
Conține 1 grupare amino;
Conține 1 grupare carboxil;
Conține 3 grupări (CH3).

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Valin%C4%83

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.